Nimic mai grăitor decât comparaţia cu personajul mitologic silit să împingă o stâncă până în vârful unui munte, pentru ca odată ajunsă în vârf, stânca să se rostogolească din nou la vale.Aşa a arătat Petrolul în meciul pierdut cu Steaua, scor 2-3. Nu Balaj a pierdut meciul acesta pentru Petrolul, aşa cum a punctat Mulţescu la conferinţa de presă de după partidă, nu fanii, care au fost altfel, ci chiar jucătorii Petrolului. Care au reuşit să revină de la 0-2 cu Steaua, ceea ce nu e uşor, pentru ca, apoi, să să prăbuşească în abisul dezamăgirii.

Greşeala lui Fanchone la primul gol, care a bâjbâit prea mult, chiar dacă a fost şi faultat, apoi, greşeala colectivă de la golul al doilea primit, după o fază standard pentru Steaua în acest sezon şi eroarea lui Pecanha de la golul al treilea au fost cele trei mari minusuri care au contat, la final, mai mult decât plusurile pe care le-a avut Petrolul în acest joc. Adică jocul foarte bun al lui Priso şi evoluţiile convingătoare ale lui  Alcenat şi Satli. În rest, destule rateuri şi multă voinţă. Un astfel de joc, însă, nu-l câştigi doar cu voinţă, ci şi cu multă calitate. Iar calitatea a fost puţină, în jocul Petrolului.

Despre Tamuz, marcatorul celor două goluri ale Petrolului, doar atât: l-am văzut, la finalul meciului, jovial, făcând poze cu fanii. Probabil el considera că îşi făcuse datoria, chiar dacă Petrolul a pierdut meciul pe care ar fi trebuit cel mai mult dintre toate să îl câştige. Toto uitase că a ratat incredibil la prima fază a meciului şi în minutul 66, singur cu Arlauskis, adică în momentele decisive, în care putea aduce Petrolul în avantaj.

Iar istoria unor echipe se scrie tocmai din momentele decisive ale meciurilor. CV-ul unui jucător se completează şi în celelalte.  

Din păcate pentru Petrolul, sita începe să cearnă tot mai fin şi, dintre atâţia jucători pe care-i are în lot, ies la iveală prea puţini fotbalişti!